Substanţe toxice folosite în laboratoarele veterinare care pot fi utilizate ca agenţi nocivi

Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, prin intermediul Institutului de Diagnostic si Sanatate Animala, doreste sa aduca la cunostinta opiniei publice urmatoarele aspecte:

Terorismul include utilizarea agenţilor biologici şi chimici.

Agenţii chimici utilizaţi ca arme chimice de luptă se pot clasifica în următoarele categorii:
- gaze lacrimogene (adamsita, cloroacetofenona, dibenzoxazepinele, BZ etc.)
- iritante pulmonare (fosgenul şi cloropicrina)
- substanţe vezicante (iperita sau gazul muştar, levizita, agentul T)
- substanţe care acţionează asupra sângelui (acidul cianhidric şi cianurile)
- substanţe care atacă sistemul nervos (Tabun, Sarin, Soman, Ciclosarin)

Toate aceste produse se află sub strictul control al Agenţiei Naţionale de Control al Exporturilor Strategice şi al Interzicerii Armelor Chimice (ANCESIAC), conform reglementărilor în vigoare.

In laboratoarele sanitar veterinare din România, dintre substanţele enumerate mai sus, se utilizează cianurile, care sunt folosite în anumite determinări analitice.

Cianurile. Cele mai frecvente intoxicaţii se produc prin ingestie sau prin eliberare de gaz toxic (eliberarea acidului cianhidric, exemplu turnarea intenţionată de acizi în soluţia de cianuri).

Acidul cianhidric şi cianurile acţionează predominant asupra ţesuturilor bogat consumatoare de oxigen: sistemul nervos central şi cordul, ducând rapid la moarte, în caz de resorbţie a unei cantităţi letale. Acţiunea fiind specifică, doza letală la om este relativ mică (50-200 mg), are efect letal asupra oricăror forme de viaţă, cu excepţia bacteriilor şi a virusurilor. Acţiunea toxică în caz de ingestie a unei doze letale se manifestă foarte rapid, perioada de distribuţie fiind de numai câteva minute. De aceea este socotit unul dintre cele mai puternice otrăvuri moderne, moartea producându-se aproape instantaneu, după o scurtă perioadă de convulsii tonice. Acidul cianhidric pătrunde în organism prin orice cale de expunere. In primul rând pătrunde foarte uşor pe cale respiratorie, intoxicaţii grave producându-se şi în cazul protejării căilor aeriene cu masca de gaze cu filtre. De aceea, este utilizat şi ca gaz toxic de luptă. La concentraţii mari în aer pătrunde şi prin piele, fapt care impune protecţia completă a acesteia în caz de contact.

Concentraţia maximă admisă de 10 mg/mc semnifică o concentraţie de 9 ppm; la concentraţii de 100-250 ppm, depăşirea unei perioade de o oră de expunere este deosebit de periculoasă.

Intoxicaţia acută pe cale inhalatorie are aspecte gradate, în funcţie de concentraţia toxicului în mediu. La concentraţii de 300 mg/mc are loc intoxicaţia supraacută, asemănătoare ingestiei de câteva grame de acid cianhidric. Bolnavul prezintă brusc ameţeli, palpitaţii, dispnee, convulsii, urmate de comă, stop respirator şi stop cardiac.

Antidot: administrarea de 10 ml de soluţie de nitrit de sodiu 3%, în ritm de 2,5-5 ml/minut, intravenos, apoi se injectează 50 ml tiosulfat de sodiu 20%, intravenos lent, în 10-20 minute. Dacă simptomele reapar, se repetă administrarea de nitrit de sodiu şi tiosulfat de sodiu în aceleaşi doze. Antidoturi utilizate mai recent sunt cele pe bază de săruri de cobalt.

Având în vedere potenţialul pericol pe care aceste substanţe îl reprezintă, în toate laboratoarele din reţeaua sanitar veterinară ele sunt supuse unui regim extrem de strict privind aprovizionarea, stocarea, utilizarea şi degradarea produşilor rezultaţi în urma analizelor. Sunt înregistrate într-un dosar special, controlat periodic de organele de poliţie, sunt păstrate în condiţii de maximă securitate, există înregistrări pentru orice cantitate de substanţă utilizată la efectuarea analizelor chimice etc., astfel încât utilizarea lor ca arme chimice este practic imposibilă.