DISCURSUL primului ministru al României, domnul Adrian Năstase, la Şedinţa de dezbatere a moţiunii de cenzură - Palatul Parlamentului, 21 decembrie 2001

Domnilor preşedinţi,
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Stimaţi invitaţi,

De la bun început doresc să-mi exprim surprinderea - nu pentru actul în sine de a se depune de către Opoziţie o moţiune de cenzură împotriva Guvernului - demers legitim şi democratic -, ci pentru modul în care autorii moţiunii au procedat în acest caz.

Reamintesc faptul că marţi, începând cu orele 16, am prezentat în faţa Parlamentului şi a populaţiei ţării, Declaraţia de politică generală privind bilanţul primului an de guvernare al PSD. Acest document a fost însoţit de 6 volume prin care se detaliau, pe domenii economice şi sociale, atât rezultatele obţinute în anul 2001, cât şi Programul de acţiune pe anii 2002 şi 2003, lucrări care s-au distribuit marţi la prânz, tuturor parlamentarilor.

Moţiunea de cenzură, înregistrată în aceeaşi zi, la puţin timp după ce am început să prezint Declaraţia de politică generală, constituie - după opinia noastră - un demers lipsit de eleganţă, o acţiune de propagandă demagogică, având drept scop crearea de confuzie în rândul cetăţenilor, în vederea câştigării de capital politic, prin practici politicianiste, de către grupurile parlamentare ale partidelor conduse de domnii Corneliu Vadim Tudor, Traian Băsescu şi Valeriu Stoica, reuniţi într-o coaliţie de fapt, pe care puţini oameni politici ar fi considerat-o posibilă şi pe care - cei mai mulţi - nu o înţeleg.

Modul bizar în care a fost depusă moţiunea de cenzură este dovedit chiar de conţinutul său, care - în lipsa timpului material necesar studierii celor 6 volume ale Cărţii albe a primului an de guvernare PSD şi pe fondul necunoaşterii declaraţiei mele de politică generală -, ignoră total evoluţiile pozitive din societatea românească în anul 2001, recunoscute, inclusiv de comunitatea internaţională.

În fapt, considerăm că moţiunea de cenzură este caracterizată prin superficialitate, stil eclectic şi confuz, probând lipsa de competenţă profesională şi de moralitate politică a autorilor şi a semnatarilor moţiunii.

Prin acest demers, partidele iniţiatoare ale moţiunii dovedesc incapacitatea de a se angaja într-un dialog de fond, profesionist şi constructiv, asupra prezentului şi viitorului ţării, într-o perioadă extrem de importantă pentru România.

Iată că, din interese mărunte, politicianiste, Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal, care au acuzat, ani în şir, formaţiunea noastră politică pentru colaborarea cu partidul domnului Corneliu Vadim Tudor se aliază, acum, cu acesta, ignorând faptul că, astfel, induc în rândul comunităţii internaţionale, o imagine negativă asupra vieţii politice din ţara noastră.

Ne întrebăm cum vor explica PD şi PNL, opţiunea pentru o nouă alianţă politică în faţa colegilor domniilor lor din marile familii ideologice, Internaţionala Socialistă şi respectiv, Internaţionala Liberală.

Mai mult, caracterul inoportun şi artificial al moţiunii de cenzură este pus în evidenţă de faptul că pe plan internaţional sunt recunoscute progresele reformei şi democraţiei din România. FMI a aprobat recent Acordul stand by de împrumut, Banca Mondială va accepta în curând Programul PSAL II, agenţiile internaţionale de rating îmbunătăţesc succesiv calificativele acordate ţării noastre, iar Uniunea Europeană a eliminat obligativitatea vizelor pentru români în spaţiul Schengen, în timp ce marii specialişti ai Opoziţiei acuză Guvernul de incapacitate de a administra ţara.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Reamintesc că în Declaraţia politică, prin care ne-am asumat răspunderea, am pus în evidenţă principalele realizări din anul 2001, raportat la Oferta noastră electorală şi la Programul de guvernare aprobat de Parlament, precum şi unele neîmpliniri din această perioadă.

Am marcat, prin documentul menţionat, faptul că nerealizarea în anul 2001 a unora din angajamentele luate s-a datorat stării economice şi sociale dezastruase în care era România la finele anului 2000, ceea ce a impus în acest an importante constrângeri, la care s-au adăugat, pentru anumite domenii, evoluţii nefavorabile ale conjuncturii internaţionale.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Prima acuză la adresa Guvernului, cuprinsă în moţiune, se referă la o aşa zisa nerealizare a angajamentelor asumate prin Programul de guvernare privind:

- relansarea creşterii economice;
- combaterea sărăciei şi a şomajului;
- combaterea corupţiei şi a criminalităţii;
- refacerea autorităţii statului şi a instituţiilor sale.

Doresc să afirm cu toată responsabilitatea că aceste afirmaţii sunt lipsite de conţinut, prin faptul că ignoră, cu rea credinţă, evoluţiile economice şi sociale din acest an, în care s-a realizat recuplarea României la tendinţele europene de dezvoltare şi modernizare.

Creşterea economică, pe care o estimăm la 4,9% - privită la început cu reticenţă şi apreciată de mulţi ca prea optimistă - este obţinută în pofida încetinirii creşterii economice mondiale, România reuşind să realizeze în anul 2001 cel mai înalt ritm de creştere economică între ţările Europei Centrale şi de Est.

În domeniul nivelului de trai subliniez că, pe primele 10 luni, salariul real a crescut cu 6,1% comparativ cu perioada corespunzătoare din anul trecut, iar rata şomajului a scăzut de la 10,5% în decembrie 2000 la 7,7% în prezent; corespunzător acestor evoluţii favorabile s-a diminuat şi rata sărăciei.

Referitor la acuzaţiile privind lipsa măsurilor de combatere a corupţiei şi a criminalităţii, precum şi legat de refacerea autorităţii statului şi a instituţiilor sale, vă asigurăm că acestea au constituit priorităţi ale acţiunii noastre guvernamentale. Astfel, au fost adoptate programe concrete şi coerente care au avut ca rezultat întărirea capacităţii administrative ale statului, pe fondul modernizării şi descentralizării atribuţiilor şi competenţelor acestora.

De aceea, pentru edificarea semnatarilor moţiunii asupra acţiunilor întreprinse şi a rezultatelor obţinute de Guvernul nostru legat de ultimele obiective menţionate mai sus, îi invităm pe distinşii noştri colegi din Opoziţie, să examineze, ca bibliografie, Declaraţia politică, paginile 34-40, precum şi Cartea Albă a guvernării PSD din anul 2001, volumul I, paginile 168-183, volumul II, paginile 255-262 şi 276-307 şi volumul V paginile 6,11, 20-28, 31,50,69-89.

După parcurgerea acestor capitole, veţi constata, stimaţi colegi din Opoziţie, că şi în ceea ce priveşte combaterea corupţiei şi a criminalităţii, precum şi referitor la refacerea autorităţii statului şi a instituţiilor sale, ne-am respectat angajamentele asumate în faţa Parlamentului, acuzele autorilor moţiunii dovedindu-se, astfel, tendenţioase şi demagogige.

Analizând, în continuare, conţinutul moţiunii de cenzură, constatăm că semnatarii acesteia îşi bazează acuzele privind starea socială a populaţiei pe „Creşterea aberantă a preţurilor, care au scăpat de sub orice control. Preţurile la gaze, energie, curent electric, transporturi şi combustibili au evoluat în funcţie de cotaţia dolarului în timp ce salariile reale au scăzut”.

Din respect pentru cei care mă ascultă acum, nu doresc să analizez în detaliu conţinutul acestei fraze sub aspect tehnic şi economic, deşi ar merita să procedez în acest mod, ea fiind elaborată sub patronajul sociologului Corneliu Vadim Tudor, juristului Valeriu Stoica şi a primarului Traian Băsescu.

Totuşi, îmi este greu să explic evoluţiile tarifelor şi nu ale preţurilor în mod distinct pentru energie şi curent electric, fiind nevoit să intuiesc că autorii au dorit să se refere la energia termică şi energia electrică. Totodată, trebuie să reamintesc iniţiatorilor moţiunii că, pentru a putea determina evoluţia puterii de cumpărare a personalului angajat, respectiv dinamica salariatului real, domniile lor trebuie să compare evoluţia preţurilor şi tarifelor cu aceea a salariului nominal şi nu - în mod tautologic - cu trendul salariului real care reflectă şi evoluţia preţurilor.

De altfel, voi face o remarcă asupra invocării ca argument de fond pentru moţiune a comunicatului publicat de Institutul Naţional de Statistică şi prezentat de semnatari în anexa la moţiunea de cenzură.

Sunt convins că aceasta este o premieră în viaţa parlamentară mondială.

Noutatea absolută constă în faptul că semnatarii acestei moţiuni de cenzură, aflaţi acum în Opoziţie, aduc acuzaţii Puterii actuale, tocmai prin informaţiile statistice care ilustrează, prin date comparative, o situaţie mult mai bună în anul 2001 pentru evoluţia preţurilor de consum, decât în anul trecut, când la putere se afla coaliţia din care făceau parte PNL şi PD.

Astfel, suntem acuzaţi că în primele 10 luni din acest an s-a reuşit atingerea unei rate medii lunare a inflaţiei de 2,2% comparativ cu 2,9% în acelaşi interval din anul 2000, ceea ce ne va permite să încheiem anul cu o rată a inflaţiei de circa 30%, comparativ cu 40,7% în anul trecut.

Probabil că în înţelepciunea economică a autorilor moţiunii, pentru a evita aceste acuze gratuite ar fi fost necesar să înregistrăm o rată a inflaţiei superioară celei din anul precedent.

În legătură cu afirmaţiile potrivit cărora preţurile la gaze, energie electrică şi termică, trasporturi şi combustibli au evoluat în funcţie de cursul leu/dolar, doresc să amintesc faptul că acest mecanism de ajustare a fost asumat, în urma unor negocieri neprofesioniste, încă din primele două luni ale anului 1997 de Guvernul Victor Ciorbea, din care făceau parte distinşii reprezentanţi ai PD şi PNL.

Astfel, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.3/27 februarie 1997 şi prin Hotărârea de Guvern nr. 37/26 februarie, precum şi prin Memorandumul de politică economică stabilit cu FMI şi aprobat de Ordonanţa nr. 30/25 august 1997 a Cabinetului Ciorbea s-a stabilit, în mod ireversibil, ajustarea lunară a preţurilor şi tarifelor în funcţie de cursul leu/dolar pentru bunurile şi serviciile invocate de autorii moţiunii, cât şi pentru serviciile telefonice, apă potabilă, servicii de salubritate şi altele.

În aceste condiţii, trebuie să luaţi cunoştiinţă că în raporturile cu organismele financiare internaţionale odată asumată o măsură de reformă, nu poate fi ulterior nici modificată - şi cu atât mai puţin eliminată. Astfel, actualul Guvern nu face altceva decât să aplice în acest domeniu angajamentul asumat de înşişi autorii moţiunii de cenzură, noi reuşind doar temperarea majorărilor de preţuri şi tarife prin încetinirea, obiectivă, a sistemului de depreciere a monedei naţionale.

În concluzie, prin acuzele pe care ni le aduc PNL şi PD, nu fac decât să-şi administreze o bine meritată autocritică în faţa populaţiei pentru modul incompetent în care au condus ţara.

În susţinerea caracterului netemeinic al afirmaţiior din moţiune, dorim să aducem la cunoştiinţa Parlamentului că înscrierea României, începând cu anul 2001, în procesul benefic al dezinflaţiei este durabilă şi consistentă. Acest fapt este demonstrat în mod pregnant, de evoluţia comparativă a preţurilor şi tarifelor, atât pe ansamblu, cât şi pe grupe de produse şi servicii în primele 11 luni din acest an, comparativ cu aceeaşi perioadă din anul 2000.

Consider că sunt edificatoare următoarele menţiuni:

- Rata inflaţiei pe 11 luni în anul curent a fost de 27,5%, faţă de 37,3% în perioada corespunzătoare din 2000;
- La mărfuri alimentare rata inflaţiei a fost de 23,8% faţă de 41,5% în anul precedent, din care la pâine 16,6% faţă de 56,1%, la făină şi mălai 16% faţă de 70%, la carne şi preparate 44,5% faţă de 62,3%, la lapte şi produse lactate 23,2% faţă de 39,6%;
- La mărfuri nealimentare, evoluţia este de asemenea pozitivă, respectiv de la 34,4% în 2000 la 29,6% în 2001, cu toate că actualul Guvern a fost nevoit să opereze importante ajustări ale preţurilor şi tarifelor la energie şi combustibili, ca efect al blocării administrative, în scopuri electorale, a adaptării acestora în raport cu evoluţia cursului leu/dolar de către guvernul din 2000, format cu larga participare a PNL şi PD;

- La servicii, pe total, scăderea ratei inflaţiei este de la 34,9% la 32,4%, din care reduceri mai substanţiale s-au înregistrat la serviciile de apă, canal şi salubritate de la 62,6% la 34,9%, transport interurban de la 39% la 28% şi la cele de poştă şi telecomunicaţie de la 41,8% la 30,7%.

-
Pentru edificări suplimentare ale acestor tendinţe pozitive în domeniul inflaţiei se anexează un tabel conţinând indicele preţurilor de consum la principalele mărfuri şi servicii.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Bazându-se pe creşterea economică realizată, Guvernul a conectat politica salarială la aceste tendinţe pozitive, urmărind ca pe lângă concretizarea într-un volum sporit de investiţii, sporul de producţie şi de productivitate a muncii obţinute în acest an să se regăsească şi în veniturile personalului angajat.

În acest sens, recomand semnatarilor moţiunii să ia cunoştiiţă de pachetul de măsuri aplicate şi de rezultatele din acest domeniu, indicându-le ca material bibliografic, Declaraţia de politică generală, paginile 21-23, precum şi Cartea Albă a guvernării PSD, volumul I, paginile 54-55 şi 137-138 şi volumul V, paginile 33 şi 89.

Totuşi, nu pot trece cu vederea, crasa lipsă de competenţă profesională a acelora care afirmă la pagina 2 din Moţiunea de cenzură că în perioada primelor 10 luni puterea de cumpărare a populaţie a scăzut cu 12%. Se ajunge la această concluzie, utilizându-se raportarea lunii octombrie 2001 la decembrie 2000, demers total inadecvat, datorită necomparabilităţii acestor luni. Este cunoscut faptul că în decembrie, la veniturile lunare uzuale se adaugă o serie de sporuri şi - în general - al treispezecelea salariu, ceea ce conduce la sporirea considerabilă a câştigului salarial specific ultimei luni a anului.

Corect din punct de vedere al analizei economice este efectuarea comparaţiei între lunile corespondente ale fiecărui an calendaristic. În aceste condiţii, pe ansamblul economiei, veniturile reale au crescut pe primele 10 luni cu 6,1%, calculat ca medie a sporului salarial real din fiecare lună a guvernării noastre, care a oscilat între 3% şi 13,4%, în comparaţiile cu lunile din perioada ianuarie-octombrie 2000.

Aşadar şi această afirmaţie privind dinamica salariului real este neconformă cu realitatea, netemeinică şi demagogică.

Referitor la acuza conform căreia Guvernul ar încerca manipularea opiniei publice prin sondajele de opinie, autorii moţiunii preiau în mod trunchiat unele concluzii pe care le interpretează ca negative. În fapt, evoluând pe ansamblu opţiunile politice ale populaţiei, recentele testări obiective ale cetăţenilor arată că dacă la alegerile din anul 2000 coaliţia Polului Social Democrat a obţinut puţin peste 35% din voturi, astăzi, după un an de guvernare, toate sondajele de opinie indică un sprijin politic de între 55 şi 62%. În plus, Guvernul şi Parlamentul, alte instituţii fundamentale ale sistemului democratic, au câştigat, în acest an, importante puncte de încredere.

Dar poate nu acesta este cel mai important lucru. Mai important este faptul că deşi o mare parte a populaţiei nu beneficiază încă de un nivel de trai acceptabil, declară totuşi că este pregătită să facă, pe termen scurt, sacrificii pentru reformă. Este un fapt care ne responsabilizează suplimentar, dându-ne, în acelaşi timp dovada înţelepciunii şi realismului cetăţenilor României, semne ale culturii civice participative.

Cu privire la acuzele referitoare la evoluţia ratei şomajului, care în viziunea autorilor moţiunii ar înregistra o iluzorie creştere în ultimile luni, la raportarea nereală a numărului de şomeri, precum şi la caracterul inadecvat al politicii de asistenţă socială a acestora, doresc să resping cu fermitate aceste aserţiuni ca fiind nefondate.

Insist asupra faptului că sporirea gradului de ocupare a forţei de muncă şi reducerea şomajului au constituit obiective prioritare ale Programului nostru de guvernare, pentru realizarea cărora s-a elaborat, pentru prima dată, o strategie de acţiune la nivel naţional pentru întreaga perioada până în anul 2004. În acest sens prin măsuri active s-a urmărit creşterea gradului de ocupare, reducerea şomajului în judeţele şi localităţile cu nivel ridicat al acetuia, deoarece în viziunea PSD, cea mai potrivită măsură de protecţie socială a cetăţenilor o constituie asigurarea unui loc de muncă stabil şi cât mai bine remunerat.

Acţiunile din cadrul acestor programe au condus la scăderea ratei şomajului cu 2,8 puncte procentuale, respectiv la 7,7% în condiţiile continuării procesului de restructurare şi privatizare din economie. În această perioadă, au fost încadraţi în muncă 400.000 de persoane.

Numărul de şomeri şi rata şomajului sunt determinate după o metodologie preluată din practica Uniunii Europene şi este nemodificată faţă de cea folosită în anii anteriori. Astfel, la începutul lunii noiembrie 2001, în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă erau 742.400 şomeri, din care 523.500 indemnizaţi şi 218.900 persoane neindemnizate, aflate în căutarea unui loc de muncă; în luna decembrie 2000,la sfârşitul guvernării dumneavoastră, erau înregistraţi 1.007.000 şomeri, din care 751.900 indemnizaţi şi 255.100 neindemnizaţi.

Edificator în cadrul pachetului de măsuri active pentru combaterea şomajului este acordarea de credite cu dobândă subvenţionată din fondul pentru plata ajutorului de şomaj, prin care s-au creat peste 14.000 locuri de muncă stabile şi durabile în întreprinderile mici şi mijlocii.

Problema ocupării tinerilor a fost un obiectiv esenţial al Programului naţional care a avut două direcţii principale de acţiune. Pe de o parte, s-a organizat, pentru prima dată la nivel naţional, Bursa locurilor de muncă pentru absolvenţi, prilej cu care s-au prezentat în faţa angajatorilor circa 40.000 de tineri, din care peste 32.000 au fost selecţionaţi pentru un loc de muncă. Angajatorii absolvenţilor din promoţia anului curent primesc, pe o perioadă de un an, din fondul de şomaj, 70% din salariul net negociat. Pe de altă parte, s-a asigurat corelarea permanentă a cifrelor de şcolarizare pe meserii şi specializări cu cerinţele pieţei muncii.

Pe această linie, „Programul 70” a concentrat acţiunile şi resursele în vederea reducerii şomajului în 70 de localităţi urbane mici şi mijlocii, în special monoindustriale, unde ca urmare a restrângerii sau încetării activităţii unor agenţi economici, rata şomajului a depăşit cu mult media pe ţară. Cu toate că prin programul iniţial, în aceste localităţi s-a prevăzut ocuparea a 38.750 persoane, în primele 11 luni, prin atragerea de noi resurse, numărul şomerilor încadraţi în muncă a depăşit 56.000.

Restructurarea mineritului în perioada 1997-2000 a condus la un şomaj ridicat şi un dezechilibru cronic al pieţei muncii în Valea Jiului. Pornind de la aceste realităţi, am constituit o comisie interministerială cu misiunea de a concentra eforturile şi identifica resursele pentru reducerea şomajului. În acest context, prin mijloace proprii finanţate din fondul de şomaj şi din resurse atrase de la Banca Mondială ne-am propus iniţial ocuparea în acest an a cel puţin 3030 de persoane. Rezultatele pe primele 11 luni, arată încadrarea efectivă în activităţi permanente sau temporare a peste 7400 de persoane. Mai mult, acum sunt 1900 locuri de muncă disponibile.

Faţă de aceste date, incontestabile, afirmaţia potrivit căreia în Valea Jiului s-au creat în acest an numai 24 locuri de muncă este total deplasată. Ruşinos nu este modul nostru de acţiune, aşa cum ne impută Opoziţia, ci ruşinoasă şi degradantă totodată, este utilizarea de date false în scopul dezinformării opiniei publice de către grupurile parlamentare PRM, PD ŞI PNL conduse de domnii Corneliu Vadim Tudor, Traian Băsescu şi Valeriu Stoica.

Pe fondul creşterii credibilităţii externe a României, ca efect al guvernării PSD, s-a realizat deschiderea către piaţa internaţională a muncii, ca o premisă a pregătirii integrării şi, pe această cale, în Uniunea Europeană. Experienţa unei bune colaborări cu Oficiul Federal al Muncii din Germania a stat la baza unor noi acorduri încheiate sau în curs de negociere cu ţări din Uniunea Europeană.

Programul pentru anul viitor prevede încadrarea în muncă a peste 250.000 de persoane şi urmăreşte reducerea şomajului în 180 de localităţi din zone defavorizate şi monoindustriale. Programul pentru Valea Jiului este în continuare în atenţie şi va asigura ocuparea a cel puţin 4.600 de persoane.

Guvernul nostru pune în aplicare, în anul 2002, un program real de restructurare pentru industria de apărare, însoţit de măsuri de protecţie socială de care vor beneficia circa 18.000 de persoane. Printre aceste măsuri menţionăm: crearea parcurilor industriale, în care urmează să fie ocupate o parte din persoanele disponibilizate şi acordarea ajutorului de şomaj, precum şi a veniturilor de completare pe o perioadă de 14 luni, însoţite de un pachet de măsuri active specifice fiecărei zone.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la politica promovată de Guvern pentru combaterea şomajului prin creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, recomand semnatarilor moţiunii ca bibliografie, Declaraţia de politică generală, paginile 21-22 , precum şi Cartea Albă a guvernării PSD, volumul I, paginile 136-137, volumul II, paginile 183-185 şi volumul V, paginile 30, 69-70.

Cu privire la acuzele proferate la adresa Guvernului în legătură cu insuficienta preocupare pentru combaterea sărăciei, considerăm că este un act de profundă imoralitate politică ca, tocmai aceia care au dublat în 4 ani numărul celor care trăiesc în sărăcie, să tragă la răspundere actualul Guvern, pe motiv că nu a soluţionat această problemă în România.

Să nu uităm că pentru România perioada 1997-2000 a fost nefastă.

În esenţă, fiecare guvern ar trebui să ducă ţara mai departe pe un drum al dezvoltării economice şi bunăstării populaţiei, să o aşeze pe un loc mai bun în rândul statelor lumii.

Trebuie, însă, să vă aduc aminte că în momentul preluării puterii, la sfârşitul anului 2000, România era într-o stare economică şi socială gravă: produsul intern brut scăzuse faţă de 1996 cu 11,2%, producţia industrială cu peste 15% şi investiţiile cu peste 10%. Rata şomajului era de 10,5%, inflaţia ajunsese la 40,7%, iar rata sărăciei crescuse de la 19% în 1996 la 43% în 2000.

Decalajul României faţă de Uniunea Europeană, la sfârşitul mandatului guvernării de dreapta, în loc să scadă, crescuse considerabil. Astfel, faţă de media Uniunii Europene, produsul intern brut reprezenta 27%, comparativ cu 36%, cât era în 1996.

Este cinic ca, acum, Opoziţia să ne reproşeze că nu refacem într-un an ce au distrus ei în patru ani.

Atrag atenţia că, în fapt, Guvernul actual este obligat să depună eforturi, în primul rând, pentru eliminarea situaţiilor dezastruoase, create, practic, în toate sectoarele economice şi în toate domeniile sociale, asfel încât să poată construi temeinic şi durabil, asigurând - prin aceasta - îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor ţării.

Aş dori să se reţină că actualul Cabinet - aşa cum s-a angajat prin Programul de Guvernare - şi-a propus o schimbare radicală în abordarea problematicii sărăciei şi marginalizării sociale, prin promovarea unui model social bazat pe echilibrul dintre competiţie, colaborare şi solidaritate.

Astfel, politica socială s-a concretizat, pe de o parte, în măsuri de protecţie şi de asistenţă socială pentru anumite categorii sau grupuri de persoane şi, pe de altă parte, în acţiuni care vor contribui la asigurarea locului de muncă pentru obţinerea de venituri permanente şi în creştere.

Am acţionat pentru realizarea unei asistenţe sociale moderne, reale şi eficiente, urmărind cu atenţie deosebită, respectarea principiilor demnităţii umane şi justiţiei sociale, prevenirea şi combaterea tendinţelor de discriminare, marginalizare şi excludere socială, precum şi trecerea de la programe universaliste la cele direcţionate către cetăţenii nevoiaşi.

Legat de alocaţia de stat pentru copii, Guvernul a decis că aceasta se va majora din luna ianuarie 2002 la 150.000 lei/copil şi în semestrul al II-lea la 180.000 lei/copil. Cuantumul alocaţiei de întreţinere stabilit pentru copiii daţi în plasament, este de 500.000 lei/copil, de care beneficiază un număr de 35.400 copii, efortul financiar în anul 2001 fiind de 191 miliarde lei.

Pentru a veni în sprijinul familiilor cu copii şi care au venituri mici, în anul 2001 s-au atribuit, pentru prima dată, rechizite în mod gratuit, însumând 206 miliarde de lei. Astfel, fiecare din cei 923.000 elevi au primit rechizite în valoare de 200.000 - 300.000. Tot de la buget s-au alocat 325 miliarde de lei pentru asigurarea gratuită a manualelor şcolare. Acestor eforturi li se adaugă alocarea a peste 1650 miliarde de lei, destinate burselor pentru elevi şi studenţi, taberelor de vacanţă şi subvenţionării căminelor studenţeşti.

Ca urmare a creşterii tarifelor pentru energia termică în sistem centralizat, precum şi datorită creşterii preţului gazelor naturale, ajustări blocate de guvernarea precedentă în trimestrul IV al anului 2000, Guvernul a aprobat o serie de acte normative care vizează protecţia socială a familiilor şi persoanelor cu venituri reduse, pentru ca acestea să fie în măsură să-şi plătească cheltuielile cu încălzirea locuinţei; de aceste ajutoare beneficiază aproximativ 70% din numărul total al familiilor din România care folosesc pentru încălzire energie termică în sistem centralizat şi, respectiv, 64% din numărul total al familiilor care folosesc gazele naturale pentru încălzire, adică în total în aproximativ 2,6 milioane familii, pentru care efortul bugetar este de 947 miliarde lei. În acelaşi timp s-au acordat ajutoare de urgenţă pentru familii aflate în situaţii de extremă dificultate şi alocaţii de solidaritate, în valoare totală de 280 miliarde lei.

Pentru asociaţiile şi fundaţiile care prestează servicii de asistenţă socială în anul 2001 statul a acordat subvenţii de 450.000 lei/persoană asistată, sumă care va fi majorată în anul 2002 la 600.000 lei.

Având în vedere dificultăţile cu care se confruntă pensionarii veterani de război, în anul 2001 s-a acordat un ajutor în cuantum de 275.000 lei/persoană pentru acoperirea unei părţi din costul chiriei, energiei electrice şi energiei termice; menţionez că în anul 2000 veteranii de război nu au primit acest ajutor.

La fel, pentru garantarea acordării unui ajutor social lunar tuturor persoanelor aflate în dificultate s-a îmbunătăţit sistemul actual de alocare a resurselor cu această destinaţie, prin completarea fondurilor repartizate din bugetele locale cu transferuri de la bugetul de stat, conform Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.

În acest cadru, se estimează că, începând cu 1 ianuarie 2002, vor beneficia de venitul minim garantat circa 758.000 familii şi persoane singure, iar efortul bugetar estimat este de 5700 miliarde lei, din care circa 80% (4375 miliarde) din bugetul de stat.

Dând dovadă de ineficienţă şi ignoranţă în perceperea acestui nou mecanism financiar de protecţie socială, autorii moţiunii critică în mod, cu totul anacronic, deplasarea competenţelor de identificare a persoanelor eligibile de primire a acestui ajutor la nivelul autorităţilor locale. Nu ne miră aceste nostalgii centraliste ale Opoziţiei, deoarece ele fac parte din practica discursului duplicitar, atât în ceea ce priveşte tratarea unor probleme interne cât şi în raporturile cu străinătatea, pentru că el este specific liderilor coaliţiei, create ad-hoc, formată din partidele conduse de domnii Corneliu Vadim Tudor, Valeriu Stoica, şi Traian Băsescu.

Pentru completarea imaginii privind politica Guvernului în domeniul combaterii sărăciei şi al marginalizării sociale, invităm pe distinşii reprezentanţi ai Opoziţiei să studieze capitolele de la paginile 136-145 din volumul I, capitolele XVII-XXII de la paginile 183-211 din volumul II şi paginile 36,44,46,83 din volumul V al Cărţii Albe a guvernării PSD.

Doamnelor şi domnilor,

În ceea ce priveşte acuzaţiile aduse Guvernului referitor la neglijarea politicii în domeniul pensiilor doresc să menţionez că Programul de guvernare a urmărit luarea de măsuri în vederea protejării puterii de cumpărare a pensionarilor, precum şi pentru diminuarea inechităţilor generate de formula de calcul a pensiei, utilizată până la intrarea în vigoare a actualei legislaţii privind sistemul public de pensii. Astfel, s-a aplicat un mecanism de indexare trimestrială diferenţiată, care să acopere rata inflaţiei, şi să corecteze, prin intermediul unui program de recorelare, discrepanţele apărute între diferitele grupuri de pensionari ieşiţi la pensie în perioade diferite.

Datele referitoare la pensii, prezentate în Moţiunea de cenzură, sunt depăşite. Acestea au fost actualizate, în sensul majorării lor, pe baza evoluţiei economice pozitive şi a efectelor îmbunătăşirii legislaţiei privind pensiile. Astfel, valorile corecte, atât în ceea ce priveşte numărul, cât şi valoarea pensiilor sunt următoarele:

- pensia medie a celor 4,5 milioane pensionari proveniţi din sistemul pensiilor de stat este de 1.375.277 lei; cifre diferite de 4,3 milioane pensionari şi o pensie de 1.204.031 lei, invocate în moţiune;
- pensia pentru limită de vârstă cu vechime completă este de 1.803.552 lei;
- pensia medie a celor 1,74 milioane pensionari proveniţi din sistemul pentru agricultori este de 287.299 lei faţă de 269.000 lei.

În acelaşi timp, comparând raportul dintre pensia medie netă de asigurări sociale şi salariul mediu net pe economie rezultă că acesta a crescut de la 37%, cât era în decembrie 2000, la 40,1% în luna octombrie 2001; pentru categoria de pensii pentru limită de vârstă cu vechime completă (cca. 2,3 milioane pensionari), acest raport a crescut de la 48,6% 2000 la 52,5%.

Suntem conştienţi - pentru că avem o permanentă legătură cu populaţia şi dorim să acţionăm numai în interesul cetăţenilor şi al ţării -, că veniturile pensionarilor sunt încă nesatisfăcătoare. În acelaşi timp, nu trebuie omis faptul că progresele de mai sus au fost obţinute numai în 11 luni de guvernare, perioadă insuficientă pentru rezolvarea completă a acestei importante probleme.

Tocmai de aceea, Guvernul a aprobat programul de recorelare suplimentară şi indexare trimestrială a pensiilor pentru perioada 2002 - 2004, menit să asigure sporirea veniturilor pensionarilor de limită de vârsta cu vechime completă şi a pensionarilor beneficiari de pensie de urmaş ieşiţi la pensie înainte de anul 1999.

Procedura de recorelare acordă prioritate pensionarilor cu venituri mici, care vor primi în anul 2002 un procent din recorelare mai mare comparativ cu procentul acordat pensionarilor cu venituri mai mari, urmând ca proporţia să se modifice în anii 2003-2004, astfel încât toţi pensionarii a căror pensie se recorelează să beneficieze integral pe baza acestei acţiuni.

Numărul total al persoanelor care vor beneficia de recorelarea pensiilor, a cărei primă etapă va fi aplicată în luna ianuarie 2002, este de cca. 3.040.000, din care cca. 640.000 sunt pensionari urmaşi şi 500.000 pensionari agricultori. În anul 2002, ponderea cheltuielilor cu pensiile va reprezenta circa 7% din PIB, faţă de 6,6% în anul 2000.

Pensia medie din sistemul public în 2002 va avea o creştere nominală de circa 33%, respectiv 1.736.000 în anul viitor, comparaţie cu o rată prognozată a inflaţiei de 22% (decembrie 2002 la decembrie 2001).

Rata de înlocuire ce se va asigura pentru pensionarii de limită de vârsta şi vechime completă, calculată faţă de nivelul salariului mediu brut prognozat pentru anul de referinţă, va fi de 43,8% în luna decembrie 2002 şi va ajunge la 44,9% în luna decembrie 2004.

Toate acestea demonstrează că politica de continuare a reformei în domeniul pensiilor este coerentă, departe de a confirma previziunile sumbre cuprinse în Moţiune. Ea este îndreptată spre îmbunătăţirea reală şi consistentă a situaţiei pensionarilor, segment important al populaţiei asupra căruia se răsfrâng efectele dureroase cauzate de amânarea nejustificată a aplicării măsurilor de reformă haotică şi distructivă promovată de guvernarea de dreapta în anii 1997-2000.
Nici în cadrul acestei probleme nu putem prezenta complet rezultatele obţinute în acest an şi acţiunile programate pentru anii 2002-2004, motiv pentru care rugăm semnatarii moţiunii să consulte paginile 23-24 din Declaraţia de politică generală, paginile 138-140 din volumul I, paginile 185-190 din volumul II şi paginile 17,58,77 din volumul V.

Doamnelor şi domnilor,

Continuând pe linia criticilor nefundamentate, referitoare la starea de sănătate a populaţiei semnatarii moţiunii ignoră încă o dată acţiunile Guvernului pentru îmbunătăţirea acestei situaţii si de a pune ordine în sectorul sanitar, lăsat practic într-un haos legislativ şi administrativ de către guvernarea precedentă.

Faţă de situaţia critică a stării de sănătate a populaţiei la sfârşitul anului 2000, Guvernul s-a angajat să scadă morbiditatea şi să diminueze drastic rata deceselor premature, alocând în acest sens, prin legile bugetelor de stat pe anii 2001 şi 2002, sume majorate în termeni reali, faţă de anul 2000, ceea ce a dus ca din fondurile publice pentru sănătate să alocăm 71 dolari/cap de locuitor în anul 2001 faţă de 55 dolari/cap de locuitor în perioada 1997-2000.

Această creştere se reflectă şi în valoarea procentului din produsul intern brut alocat ocrotirii sănătaţii, care pentru anii 2001 şi 2002 este de 4,2%, faţă de 2,6 - 3,8% în anii 1997-2000.

În privinţa afirmaţiei referitoare la creşterea numărului de internări în spitale în anul 2001 amintim, distinşilor semnatari ai moţiunii, că această situaţie este datorată în mare parte haosului legislativ creat în sectorul sanitar de guvernarea precedentă, concretizat în introducerea drept criteriu al finanţării spitalelor, numărul zilelor de internare, ceea ce a indus comportamente şi raportări ale acestui indicator total contraproductive generatoare de risipă şi deturnări ale fondurilor alocate acestui sector.

Acest model de finanţare a spitalelor a adus grave prejudicii, atât spitalelor, cât şi populaţei, neexistând practic un sistem de stimulare a calităţii actului medical, cu influenţe nefaste asupra echităţii serviciilor medicale oferite cetăţenilor.

În ceea ce priveşte datoriile spitalelor amintim semnatarilor moţiunii că la 31 decembrie 2000 sumele restante ale sectorului sanitar au fost de 5525 miliarde lei, sumă care în condiţiile unei 'proaste gestionări' de către Guvernul nostru ar fi trebuit să ajungă, ţinând cont de rata inflaţiei, la 6740 miliarde.

Rezultă cu evidenţă că nu a fost vorba în nici un caz de o slabă gestionare a fondurilor alocate sectorului sanitar în anul 2001, ci, din contră, de o preocupare permanentă pentru creşterea eficienţei utilizării acesteia, fapt demonstrat de plăţile restante ale sectorului sanitar care sunt în prezent de circa 5.000 miliarde lei. Se dovedeşte, astfel, că actuala administraţie a reuşit nu numai să achite obligaţiile rezultate din consumurile curente ale anului 2001, ci să onoreze şi suma de 1.740 miliarde lei, provenită din datoriile existente la 31 decembrie 2000.

În legătură cu afirmaţia din moţiune privind aşa zisa deturnare a fondurilor Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate prin Trezoreria statului, Guvernul consideră aceste aserţiuni ca o dovadă evidentă a incompetenţei autorilor moţiunii - nimeni alţii decât o parte din cei “15.000 de specialişti” ai guvernării precedente - precum şi a lipsei de responsabilitate politică privind corecta informare a opiniei publice.

Semnatarii moţiunii confundă, din necunoaştere sau din rea credinţă, programarea şi aprobarea prin legea anuală a bugetului de stat ale unor excedente ale bugetului Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate cu deturnări sau dispariţia acestor fonduri, dorind să inducă prin demagogie ieftină şi spirit politicianist, neîncredere şi nemulţumiri în rândul populaţiei faţă de un domeniu deosebit de sensibil, cum este sectorul sanitar.

Excedentele la fondul special pentru asigurări sociale de sănătate au fost programate încă din primul an de funcţionare al acestui nou sistem în domeniul sanitar, respectiv în anul 1998, când la guvernare se aflau chiar reprezentanţii partidelor care acum semnează prezenta moţiune.

Iată, în mod concret, excedentele aprobate de coaliţia de dreapta în anii de guvernare a acesteia: 0,3% din P.I.B. în 1998 şi 1999 şi 0,2% din P.I.B. în 2000.

Urmărind realizarea unui deficit al bugetului general consolidat, în scopul scăderii accelerate a ratei inflaţiei, respectiv la un nivel de 3,5% în 2001 şi 3% în 2002, comparativ cu 4% în anul 2000, Guvernul P.S.D. a programat excedente bugetare la fondul special al Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, similare, de altfel, celor din perioada 1998 şi 1999, respectiv de 0,3% în 2001 şi 0,2% în 2002.

Situaţia sectorului sanitar şi a stării de sănătate au fost atent analizate de Guvernul PSD, stabilindu-se principalele orientări strategice în domeniul reformei spitalelor, îmbunătăţirea finanţării, politica medicamentului şi materialelor sanitare, precum şi îmbunătăţirea sănătăţii femeii, copilului şi familiei.

Informaţii suplimentare asupra reformei domeniului de ocrotire a sănătăţii sunt cuprinse în paginile 25-26 din Declaraţia de politică generală, paginile 141-143 din volumul I, paginile 195-203 din volumul II - Cartea Albă a guvernării PSD..

Doamnelor şi domnilor semnatari ai moţiunii de cenzură,

Aş dori să infirm aserţiunile mincinoase, făcute cu rea intenţie, referitoare la lipsa de preocupare pentru asigurarea condiţiilor necesare furnizării în condiţii corespunzătoare a căldurii şi apei calde pentru populaţie în iarna 2001-2002.

Îmi exprim dezacordul faţă de afirmaţiile din moţiune, întru cât, pentru prima oară în ultimii 5 ani, Executivul a aprobat şi a pus în aplicare un program energetic în vederea depăşirii anotimpului friguros, respectiv „Programul de iarnă-octombrie 2001-martie 2002 şi pregătirea condiţiilor necesare realizării acestuia”.

Obiectivele programului de iarnă au fost realizate integral înregistrându-se chiar niveluri superioare ale stocurilor de combustibil, la lignit şi huilă, precum şi la energia din lacuri. Aceste niveluri sunt în mod considerabil mai mari decât cele constituite de către precedenta guvernare în iarna 2000-2001.

Pe fondul apariţiei unor temperaturi extrem de scăzute în intervalul 1-20 decembrie (ex: valori ale temperaturilor medii pe ţară situate sub 150 C, neînregistrate în perioadele similare ale ultimilor 5 ani), a avut loc o creştere importantă a consumului de gaze naturale, în special în consumul populaţiei. La această stare de fapt a contribuit semnificativ creşterea numărului consumatorilor casnici cu 14%, ponderea acestui tip de consum casnic în total consum ajungând în această perioadă la 72% din totalul producţiei interne şi al cantităţilor extrase din depozitele de înmagazinare.

Doresc să asigur, cu toată responsabilitatea, Parlamentul şi populaţia ţării, că Guvernul, în mod direct, a luat măsuri pentru asigurarea resurselor energetice necesare trecerii în condiţii normale a iernii 2001-2002, acordând totodată, un sprijin substanţial autorităţilor locale în ale căror competenţă revine adoptarea unor măsuri adecvate asigurării căldurii şi apei calde pentru populaţie şi instituţiile publice.

În legătură cu afirmaţiile autorilor moţiunii potrivit cărora creşterea economică de 4,9% estimată pe acest an ar fi o farsă propagandistică care nu se regăseşte în coşul zilnic al cetăţeanului, doresc să le resping cu fermitate.

Aceasta, întrucât creşterea economică din anul 2001, precum şi cea de 5% proiectată pentru anul 2002, reprezintă parametri macroeconomici recunoscuţi - după profunde analize profesioniste - de către experţii FMI, confirmare realizată prin aprobarea recentă a Acordului stand-by, în care sunt prevăzuţi şi aceşti indicatori. De altfel, în jurul orelor 13 din ziua de marţi 18 decembrie anul curent Camera Deputaţilor, deci inclusiv PRM, PNL şi PD, a aprobat în unanimitate Memorandumul de politici economice şi acordul de împrumut stand-by cu FMI.

În aceste condiţii, mă întreb, pe bună dreptate, când sunt serioase şi responsabile faţă de electorat, partidele conduse de Corneliu Vadim Tudor, Valeriu Stoica şi Traian Băsescu? Atunci, când marţi la orele 13 au votat acordul cu FMI sau la orele 15.30 când au depus moţiunea de cenzură prin care contestă unii din parametrii acesteia.

Concluzia, în acest caz nu poate fi decât una singură: fie semnatarii moţiunii sunt ignoranţi şi au votat în necunoştiinţă de cauză acordul cu FMI sau sunt demagogi, practicând un discurs duplicitar, în sensul că au votat Acordul cu FMI în cunoştiinţă de cauză pentru imaginea lor externă şi - concomitent - practică o atitudine populistă şi de dezinformare a opiniei publice în plan intern.

Pe de altă parte, am demonstrat anterior că o bună parte din creşterea economică realizată în acest an s-a reflectat în sporirea puterii de cumpărare a populaţiei, proces care se va consolida - în termeni mai substanţiali - în anul viitor.

În ceea ce priveşte referirile la procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, doamnelor şi domnilor parlamentari susţinători ai moţiunii de cenzură, v-aţi folosit, în încercarea disperată de a sabota eforturile Guvernului de intensificare şi accelerare a acestui proces, de Raportul Comisiei Europene.

Maniera în care aţi ales să abordaţi această problematică de maximă importanţă pentru România este, însă, vădit rău-intenţionată, trunchiată, manipulativă şi profund neprofesională, constând exclusiv în scoaterea din context a câtorva aspecte negative ilustrate în Raportul Comisiei Europene şi citarea lor în textul moţiunii.

Prin această prezentare tendenţioasă, moţiunea nu face altceva decât să încerce pervertirea spiritul pozitiv al Raportului şi să contrazică flagrant aprecierile favorabile ale Comisiei Europene, Parlamentului European şi statelor membre Uniunii Europene.

În acest sens, subliniem că în 2001 este pentru prima dată când Comisia Europeană a început evaluarea periodică a gradului de îndeplinire a criteriilor de aderare la Uniunea Europeană de către statele candidate (1997) când Raportul privind România relevă progrese evidente, lucru confirmat şi de comisarul european pentru extindere, Günther Verheugen, în prezentarea făcută în Parlamentul European cu ocazia prezentării rapoartelor Comisiei: “pentru prima oară am văzut în România o strategie credibilă de reforme politice şi economice”, spunea domnia sa.

Şi cum instituţiile şi statele membre UE nu pot fi acuzate de partizanat politic, după cum se recunoaşte chiar în moţiune, numeroasele aprecieri pozitive ale acestora nu pot conduce decât la o singură concluzie. Anume că, actuala Opoziţie nu se dă în lături să folosească orice mijloace, chiar incorecte, pentru a pune piedici acţiunilor ample şi decise ale Guvernului în scopul integrării cât mai rapide a României în structurile europene.

Ceea ce moţiunea evită să spună este faptul că rămânerile în urmă într-o serie de domenii se datorează integral modului defectuos şi iresponsabil în care ţara a fost condusă în perioada 1997 - 2000. De altfel, prin referirile doar la ultimul Raport al Comisiei Europene, se încearcă ascunderea gravelor deficienţe evidenţiate de Comisia Europeană în Rapoartele precedente, elaborate în anii 1997, 1998, 1999 şi 2000, rapoarte profund negative şi în care tonul Comisiei Europene s-a înăsprit de la an la an.

Un exemplu în acest sens îl constituie criteriile politice de aderare. Îndeplinirea acestora a fost periclitată într-o măsură din ce în ce mai mare în perioada 1997-2000, ajungându-se chiar ca, în Raportul pe anul 1999, Comisia Europeană să ameninţe cu reconsiderarea poziţiei conform căreia România îndeplineşte criteriile politice. Prin contrast, Raportul pe anul în curs subliniază că România continuă să îndeplinească criteriile politice şi şi-a consolidat substanţial situaţia în acest domeniu pe parcursul anului 2001.

Dat fiind că, aşa cum am mai spus, citatele din Raportul Comisiei redate în moţiunea dumneavoastră sunt scoase din context şi nu fac referire la situaţia moştenită de la guvernele ce s-au succedat în perioada 1997 - 2000, ne permitem să prezentăm succint, exemplificând doar câteva dintre aceste citate, complet şi corect, aşa cum sunt înscrise în Rapoartele Comisiei Europene.

Astfel, cu referire la afirmaţia Dvs.: ,,Procesul decizional în România este foarte slab” facem menţiunea că aceasta se referă la contraperformanţele precedentelor guverne fiind înscrisă la pag.15 a Raportului Comisiei pe anul 2000 şi nu pe anul 2001. Această eroare este sugestivă pentru superficialitatea de care au dat dovadă autorii textului.

Semnatarii moţiunii uită însă să menţioneze progresele substanţiale privind procesul decizional, realizate în anul 2001 şi evidenţiate obiectiv în Raport.

Totodată, în Raportul pe anul 2001, Comisia Europeană consideră că România a făcut, pentru prima dată, progrese decisive către edificarea unei economii de piaţă funcţionale şi că, deşi nu îndeplineşte încă cel de-al doilea criteriu economic de aderare, a întreprins măsuri care-i vor dezvolta capacitatea de a face faţă pe termen mediu presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii Europene (pag. 41).

Moţiunea face, de asemenea, referire la summit-ul de la Laeken, încercând să arunce vina pentru neincluderea României în grupul de ţări candidate ce vor adera la Uniunea Europeană în anul 2004 asupra actualului Guvern.

În bilanţul primului an de guvernare, am arătat că acest ultim loc pe care se află România în rândul candidatelor la statutul de membru al Uniunii Europene se datorează, de fapt, integral rămânerilor în urmă în ceea ce priveşte elaborarea documentelor de poziţie până la sfârşitul anului 2000, moment în care România înregistra un decalaj considerabil în desfăşurarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană faţă de celelalte state candidate, care au început negocierile de aderare în februarie 2000.

Astfel, cu documente de poziţie comunicate oficial Uniunii Europene doar pentru 13 capitole, dintre care 6 capitole închise provizoriu şi 3 capitole deschise, România s-a plasat pe ultimul loc în rândul statelor candidate la aderare.

Activitatea Guvernului din anul 2001, s-a concretizat în elaborarea şi transmiterea oficială către Consiliul UE a unui număr de 31 documente de poziţie (17 noi documente de poziţie, documente de poziţie revizuite pentru 4 capitole, documente de poziţie complementare pentru 8 capitole şi două documente referitoare la acquis-ul pe 2000). În acest sens, Guvernul a elaborat un „Program de măsuri pentru intensificarea şi accelerarea pregătirilor în vederea aderării României la Uniunea Europeană, prezentat în volumul III din Cartea albă a guvernării PSD”.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Pe parcursul prezentării răspunsului Guvernului la moţiunea de cenzură iniţiată de reprezentanţii PRM, PD şi PNL m-am străduit să aduc în faţa Dumneavoastră, cu obiectivitate şi realism, argumente concrete şi motivaţii politice în sprijinul infirmării tuturor acuzelor şi afirmaţiilor netemeinice cuprinse în documentul aflat în dezbatere.

În final, doresc să aduc şi alte argumente date de acţiunile şi rezultatele recunoscute în zilele care s-au scurs de la depunerea moţiunii de cenzură. Astfel, menţionez:

- creşterea salarială ce va fi acordată în anul 2002 pentru personalul din sectorul bugetar şi anume 8% din ianuarie şi 12% din octombrie;
- prevederea de măsuri suplimentare de recorelare a pensiilor din sistemul public;
- înfiinţarea Oficiului Naţional pentru Recrutarea şi plasarea forţei de muncă în străinătate;
- accelerarea procedurilor de privatizare a I.A.S.-urilor;
- creşterea gradului de deschidere a pieţei energiei electrice.

În acelaşi timp, agenţia de evaluare financiară Moody?s a îmbunătăţit din nou, alaltăieri ratingul României pentru obligaţiunile emise în valută, precum şi ratingul atribuit depozitelor bancare constituite în valută; la fel agenţia japoneză de rating JCR a revizuit în sens pozitiv cotaţia pentru datoriile pe termen lung.

Tot în aceste câteva zile, doamna Nicole Fontaine, preşedintele Parlamentului European a reconfirmat sprijinul pentru România, iar doamna baroană Emma Nicholson a apreciat în mod deosebit, activitatea şi rezultatele obţinute de Guvernul nostru.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vreau să subliniez că Guvernul pe care îl conduc, alcătuind o echipă de profesionişti, pune, în prim plan, în deciziile pe care le adoptă interesul ţării şi al cetăţenilor ei, dorind să asigure continuarea progresului economic şi social înregistrat în anul 2001. Aceasta numai în condiţiile în care i se acordă încrederea actualului Cabinet, motiv pentru care din proprie iniţiativă, pentru prima oară în perioada postrevoluţionară ne-am asumat răspunderea prin Declaraţia politică din ziua de 18 decembrie anul curent.

Având în vedere:

- perioada extrem de importantă şi sensibilă în care se află, acum, România din perspectiva viitorului său;
- necesitatea continuării reformei economice cu reflectare pozitivă asupra condiţiilor de viaţă ale populaţiei;
- nevoia de stabilitate politico-socială internă, în vederea consolidării credibilităţii parcursului democratic al ţării noastre, precum şi
- caracterul netemeinic, pur politicianist, al moţiunii de cenzură.

Vă rog, doamnelor şi domnilor parlamentari, să votaţi împotriva moţiunii de cenzură iniţiate de grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL din Camera Deputaţilor şi Senat.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Anexa - format.pdf