DOCUMENTAR

În urmă cu 30 de ani, la Viena, în Austria, s-au desfăşurat, lucrările celei de-a 42-a sesiuni a Adunării Generale a OIPC-Interpol, la care a participat şi o delegaţie a ţării noastre, condusă de către generalul Jean Moldoveanu. Acesta a prezentat oficial scrisoarea şi documentele prin care România solicita afilierea la Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală-Interpol.Astfel, în urma votului exprimat de către delegaţiile ţărilor participante, la Sesiunea Adunării Generale a OIPC-Interpol, această solicitare a fost aprobată cu 92 de voturi pentru, unul împotrivă şi două abţineri.

În cadrul aceleiaşi sesiuni au fost aprobate şi solicitările de afiliere depuse de către delegaţiile din Insulele Bahamas şi Emiratele Arabe Unite. La anunţarea rezultatului votului secret, preşedintele OIPC-Interpol din acea vreme, domnul W.L.Higgit, reprezentantul Canadei, a declarat : „de fapt, astăzi, România nu se afiliază, ci revine în cadrul OIPC-Interpol”.

Reprezentanţii Poliţiei Române au participat, în perioada 14-18 aprilie 1914, la „Primul congres de poliţie judiciară” ale cărui lucrări s-au desfăşurat în Principatul Monaco.Cu acea ocazie, participanţii la lucrările congresului respectiv au subliniat necesitatea înfiinţării unui organism internaţional care să contribuie la întărirea cooperării între poliţiile naţionale în lupta comună împotriva fenomenului criminal şi au hotărât ca următorul congres să aibă loc la Bucureşti, în anul 1916.

Izbucnirea primului război mondial a împiedicat punerea în practică a acestor propuneri. Abia în luna septembrie a anului 1923, la iniţiativa şefului poliţiei din Austria, dl. Johannes Schober, s-au desfăşurat la Viena lucrările celui de-al doilea Congres de poliţie judiciară la care au fost prezenţi şi reprezentanţii Poliţiei Române. La acest congres, delegaţiile participante au hotărât crearea Comisiei Internaţionale de Poliţie Criminală, denumirea iniţială a viitorului Interpol.

Între cele două războaie mondiale, România, prin poliţia sa naţională, s-a numărat printre membrii activi ai Interpolului. Ca o recunoaştere a acestei activităţi, în anul 1935, au fost aleşi în conducerea Comisiei Internaţionale de Poliţie Criminală eminentul penalist român Vespasian Pella - ministrul plenipotenţiar al României la Societatea Naţiunilor din Geneva, şi dr. Eugen Bianu - directorul general al Poliţiei de Siguranţă din România. De asemenea, în perioada 9 - 12 iunie 1938, la Bucureşti, s-au desfăşurat lucrările celei de-a 14-a sesiuni ordinare a Comisiei Internaţionale de Poliţie Criminală.

În perioada celui de-al doilea război mondial, activităţile comisiei respective au fost suspendate. Ulterior, datorită situaţiei politice existente în ţara noastră, România nu a mai participat la reluarea activităţilor comisiei respective (1946), iar în anul 1950 şi-a declarat retragerea oficială din această organizaţie internaţională.

Din anul 1946, până la reafilierea României la Interpol, istoria acestei organizaţii internaţionale a fost marcată de o serie de reforme şi realizări care i-au sporit influenţa şi capacitatea de acţiune în lupta împotriva criminalităţii internaţionale. Astfel:

În 1949, Consiliul Economic şi Social al ONU i-a acordat statutul de organizaţie consultativă de tip B; * în 1956, cu ocazia lucrărilor celei de-a 25-a sesiuni a Adunării Generale, Statutul Comisiei Internaţionale de Poliţie Criminală a fost complet modernizat pentru a putea fi adaptat la exigenţele impuse de cooperarea poliţienească la nivel mondial şi s-a hotărât schimbarea denumirii sale în Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală - Interpol; * în anul 1967 OIPC-Interpol număra deja 100 de ţări membre; * în anul 1971 OIPC-Interpol a semnat un Angajament Special de cooperare cu ONU, document aprobat de către Adunarea Generală şi Consiliul Economic şi Social al ONU.

În urma înfiinţării în cadrul Poliţiei Române a Biroului Naţional Interpol, al cărui prim director a fost dl. general Octavian Pop, România a revenit în arena luptei împotriva criminalităţii internaţionale. Ca o recunoaştere a cooperării internaţionale , manifestată de Poliţia Română pentru prevenirea şi combaterea fenomenului criminal transnaţional, ţara noastră a fost vizitată, de mai multe ori, de către domnii Jean Nepote şi Raymond Kendall, foşti secretari generali ai OIPC-Interpol. Totodată, în primăvara anului 1994, la Sinaia, au avut loc lucrările celei de-a 23-a Conferinţe Regionale Europene la care au participat delegaţii din 47 de ţări, reprezentanţi a nouă organizaţii internaţionale şi specialişti din partea Secretariatului General Interpol.

Activitatea Biroului Naţional Interpol Bucureşti a cunoscut o dezvoltare progresivă în concordanţă cu evoluţia fenomenului infracţional la nivel naţional şi transnaţional.

Începând cu anul 1990, sarcinile şi activităţile Biroului Naţional Interpol Bucureşti s-au extins şi amplificat, ceea ce a necesitat reorganizarea întregii activităţi în concordanţă cu noile evoluţii ale criminalităţii internaţionale, care nu au ocolit nici România.

Dacă înainte de 1990, Poliţia Română solicita, prin Interpol, de la alte Poliţii Naţionale date, informaţii şi mijloace de probaţiune în aproximativ 200-250 de cazuri anual, după 1990 aceste cereri au crescut progresiv (510 în 1991, 686 în 1992, 850 în 1995, 2.317 în 1999, 3.206 în 2001, 6.411 în 2002, şi peste 4.200 în primele 9 luni ale anului 2003). În paralel cu această creştere se constată o extindere şi diversificare a genurilor şi gravităţii faptelor infracţionale în care sunt implicaţi cetăţeni români: trafic de droguri, sechestrări de persoane, proxenetism, trafic cu fiinţe umane, trafic cu autovehicule furate ori deturnate etc.

O dezvoltare deosebită a cooperării poliţieneşti internaţionale a Poliţiei Române cu Poliţiile Naţionale din celelalte 180 de ţări membre ale OIPC-Interpol s-a constatat în domeniul urmăririi internaţionale a persoanelor care se sustrag cercetării penale ori executării pedepsei pronunţate împotriva lor de către instanţele de judecată. Astfel, dacă în perioada 1973-1989 au fost înregistrate doar patru extrădări din Italia, Iugoslavia şi Ungaria, după 1990 numărul acestora a crescut de la an la an, ajungând, în anul 2002, la 66, iar în primele nouă luni ale acestui an la un adevărat record - respectiv 106. În acelaşi timp, a crescut şi numărul infractorilor căutaţi de către Poliţiile Naţionale din ţările membre ale OIPC-Interpol, care au fost identificaţi de către poliţiştii români, pe teritoriul ţării noastre, arestaţi şi extrădaţi către statele solicitante pentru a răspunde de faptele comise (16 asemenea cazuri au fost rezolvate numai în primele nouă luni ale acestui an).

Aceste rezultate au contribuit la creşterea prestigiului de care se bucură Poliţia Română la nivel internaţional. Este de aşteptat ca, în viitor, ca urmare a încheierii acordurilor de cooperare cu alte state în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii, îndeosebi a celei care prezintă un caracter organizat transnaţional, precum şi a ratificării de către ţara noastră a unor convenţii internaţionale, elaborate sub egida ONU, a Consiliului Europei sau a Uniunii Europene, având ca obiect asistenţa judiciară în materie penală, numărul cazurilor de extrădare, în ambele sensuri, să crească. Această situaţie este determinată de amplificarea fenomenului infracţional, dar şi de participarea tot mai activă, sub diferite forme, inclusiv prin Interpol, a autorităţilor judiciare române, cu precădere a poliţiştilor, în procesul de cooperare la nivel regional, continental sau mondial.

Prinderea şi aducerea în ţară a numeroşi autori de infracţiuni grave, anihilarea unor reţele de traficanţi de autovehicule furate, obţinerea de informaţii şi materiale de probaţiune necesare clarificării multor cazuri cu elemente de extraneitate instrumentate de poliţie sau Parchet, sprijinul acordat în realizarea unor comisii rogatorii internaţionale, constituie doar câteva dintre activităţile realizate în această perioadă de către Biroul Naţional Interpol Bucureşti.

O atenţie deosebită a fost acordată şi cooperării internaţionale în domeniul furtului şi traficului cu obiecte de artă furate din patrimoniul naţional sau din proprietatea unor persoane, obţinându-se şi în aceste cazuri rezultate foarte bune.

Exemplificăm prin identificarea, recuperarea şi aducerea din SUA în România, în anul 1998, a patru dintre cele opt tablouri de mare valoare furate de către autori necunoscuţi, la data de 26 mai 1968, de la Muzeul de Artă Brukental din Sibiu. De asemenea, în anul 1999 au fost recuperate şi aduse din Ungaria în ţară, peste 100 icoane pictate pe lemn din secolul al XIV-lea care fuseseră furate, în anul 1997, de către autori necunoscuţi, prin spargerea a două biserici evanghelice situate în judeţul Braşov.

Dacă în anul 1990 Biroul Naţional Interpol Bucureşti primea de la Secretariatul General al OIPC-Interpol şi de la celelalte Birouri Centrale Naţionale din ţările membre aproximativ 10.000 de informaţii, numărul acestora a depăşit, în anul 2002, cifra de 50.000.

Pentru a putea trata operativ această cantitate impresionantă de informaţii, autorităţile române au depus eforturi considerabile care au permis ca, începând din luna august 2003, Biroul Naţional Interpol Bucureşti să poată fi conectat la noul sistem de comunicaţii 124/7 al OIPC-Interpol, bazat pe transmisia de date prin Internet Securizat, România fiind a 55-a ţară din lume care s-a conectat şi utilizează această tehnică de vârf în domeniu.

De asemenea, începând cu luna septembrie 2003, sediul Biroului Naţional Interpol Bucureşti a fost mutat la noua locaţie din Palatul Parlamentului, numărându-se, în prezent, printre cele mai moderne Birouri centrale Naţionale Interpol.

La împlinirea a 30 de ani, Biroul Naţional Interpol Bucureşti constituie deja un catalizator al eforturilor poliţiştilor români în scopul asigurării unui climat de linişte şi siguranţă civică pentru cetăţenii României.

Aprecierile pozitive de care se bucură pe plan internaţional colectivul Biroului Naţional Interpol Bucureşti, aprecieri formulate de către Comisia internaţională desemnată de către Secretariatul General al OIPC-Interpol să evalueze, în perioada 14-18 octombrie 2003 activitatea acestuia, pot constitui un motiv de mândrie pentru toate efectivele Poliţiei Române care trebuie să se considere, aşa cum spunea domnul Raymond Kendall - ultimul secretar general al Interpolului care ne-a vizitat ţara - membră a unei mari familii, care poate fi definită drept „Organizaţia Naţiunilor Unite ale Poliţiei.”