Gripa aviara si semnificatia transmietrii ei la om
GRIPA LA PASARI: IMPACT SI MASURI DE CONTROL
Gripa aviara este o boala infectioasa a pasarilor cauzata de mutatia de tip A a virusului gripal. Boala, care a fost descoperita acum mai mult de 100 ani in Italia, s-a raspandit in intreaga lume.
Toate pasarile sunt considerate predispuse la infectie cu gripa aviara, desi unele specii sunt mai rezistente la infectie decat altele.
Sunt cunoscute 15 subtipuri de virusi gripali ce pot infecta pasarile, provocand astfel o plaja intinsa de potentiali virusi gripali care circula in cadrul populatiilor de pasari. Toate izbucnirile formelor foarte patogenice au fost cauzate de virusul gripal de tip A subtipurile H5 si H7.
Pasarile migratoare - ratele salbatice, in mod special - sunt sursa naturala de gripa aviara, iar aceste pasari sunt de asemenea cele mai rezistente la infectie. Pasarile domestice, inclusiv gainile si curcanii sunt deosebit de predispuse la epidemii de gripa fatala.
In absenta masurilor prompte de control sustinute de o buna supraveghere, epidemiile pot dura ani.
Pentru ca virusii gripali suporta schimbari genetice frecvente este nevoie de o monitorizare permanenta a situatiei gripei la nivel global si ajustari anuale in compozitia vacinurilor antigripale. Ambele activitati au fost prioritare pentru Programul Global de Gripa al OMS inca de la inceputul lui in 1947.
INFECTAREA OMULUI CU VIRUSII DE GRIPA AVIARA
In mod normal virusii gripei aviare nu afecteaza si alte specii decat pasarile si porcii. Prima infectie cu un virus de gripa aviara inregistrata la om a aparut in Hong Kong in 1997, cand tulpina de tip H5N1 a cauzat boli respiratorii acute la 18 persoane, dintre care 6 au murit.
Infectia la oameni a coincis cu o epidemie de gripa aviara, cauzata de aceeasi tulpina, la populatia de pasari domestice din Hong Kong.
Investigatiile izbugnirii epidemiei au stabilit ca sursa infectarii oamenilor a fost contactul direct cu pasarile afectate. Studiile efectuate ulterior la nivel genetic au aratat virusul a trecut direct de la pasari la oameni. Transmiteri s-au inregistrat si la lucratorii de asistenta medicala, dar nu au cauzat boli acute.
DE CE O PREOCUPARE IN MOD SPECIAL PENTRU H5N1
Din cele 15 subtipuri de virusi gripali, H5N1 este o particularitate din mai multe motive. H5N1 se modifica rapid si are tendinta de a dobandi gene de la virusi infectand si alte specii de animale. Abilitatea sa de cauza boala acuta la oameni a fost confirmata. Mai mult, studiile de laborator au demonstrat ca acest virus are o patogenitate ridicata si poate cauza boli acute oamenilor.
APIDEMIILE DE GRIPA: POT FI ELE INDEPARTATE?
Dupa modelele precedente, epidemiile de gripa se asteapta sa apara, in medie, de trei patru ori intr-un secol, cand un nou subtip de virus apare si se transmite usor de la o persoana la alta. Oricum incidenta epidemiilor de gripa este imprevizibila. In secolul al 20-lea, marea epidemie de gripa dintre 1918-1919, care se estimeaza ca a cauzat moartea a 40-50 milioane de oameni in intreaga lume, a fost urmata de epidemii in 1957-1958 si 1968-1969.
Expertii considera ca o alta epidemie de gripa este inevitabila si prosibil iminenta.
Cateva masuri pot reduce riscurile sanatatii publice globale, riscuri ce pot aparea din mari izbucniri de patogeni H5N1 de gripa aviara la pasari. O prioritate este aceea de a opri raspindirea epidemiilor la pasarile domestice. Aceasta strategie reduce posibilitatea expunerii omului la virus. Vaccinarea persoanelor cu un risc major de expunere la pasarile domestice infectate, folosind vaccinurile existente eficiente impotriva tipurilor de gripa intilnite la oameni, pot reduce probabilitatea infectarii oamenilor cu gripa aviara.
In timp ce OMS si membrii retelei mondiale pentru supravegherea si controlul gripei, impreuna cu alte agentii internationale, pot ajuta cu multe dintre aceste activitati, succesul opririi riscurilor sanatatii publice depinde si de capacitatea epidemiologica si de laborator a tarilor afectate si de compatibilitatea sistemelor de supraveghere deja existente.
Desi toate aceste masuri pot reduce probabilitatea aparitiei unui tip epidemiologic, intrebarea daca o alta epidemie de gripa poate fi indepartata ramane fara un raspuns cert.
CURSUL SI TRATAMENTUL CLINIC AL CAUZURILOR DE GRIPA AVIARA DE TIP H5N1 LA OM
Informatiile publice legate de cursul clinic al infectiei cu gripa aviara de tip H5N1 la om se limiteaza la studiile cazurilor inregistrate in 1997 in Hong Kong. In timpul acelei izbucniri pacientii prezentau simptome de febra, dureri in gat, tuse si, la cateva dintre cazurile fatale, disconfort respirator acut de tipul pneumoniei virale.
Medicamentele antivirale, unele folosite atat pentru preventie cat si pentru tratament, sunt eficiente impotriva formelor virusului gripal de tip A, in special la adultii sanatosi si copii, dar au si unele restricti. Unele dintre aceste medicamente sunt scumpe si proviziile sunt limitate.
De asemenea, si experienta in producerea vaccinurilor antigripale este importanta, in special pentru ca in compozitia vaccinurilor se fac modificari de la an la an pentru a se conforma modificarilor virusilor la deformarile antigenice. Cu toate acestea este nevoie ca la 4 luni sa se produca un nou vaccin, in cantitati importante, capabil sa ofere protectie impotriva unui nou subtip de virus.
Gripa aviara este o boala infectioasa a pasarilor cauzata de mutatia de tip A a virusului gripal. Boala, care a fost descoperita acum mai mult de 100 ani in Italia, s-a raspandit in intreaga lume.
Toate pasarile sunt considerate predispuse la infectie cu gripa aviara, desi unele specii sunt mai rezistente la infectie decat altele.
Sunt cunoscute 15 subtipuri de virusi gripali ce pot infecta pasarile, provocand astfel o plaja intinsa de potentiali virusi gripali care circula in cadrul populatiilor de pasari. Toate izbucnirile formelor foarte patogenice au fost cauzate de virusul gripal de tip A subtipurile H5 si H7.
Pasarile migratoare - ratele salbatice, in mod special - sunt sursa naturala de gripa aviara, iar aceste pasari sunt de asemenea cele mai rezistente la infectie. Pasarile domestice, inclusiv gainile si curcanii sunt deosebit de predispuse la epidemii de gripa fatala.
In absenta masurilor prompte de control sustinute de o buna supraveghere, epidemiile pot dura ani.
Pentru ca virusii gripali suporta schimbari genetice frecvente este nevoie de o monitorizare permanenta a situatiei gripei la nivel global si ajustari anuale in compozitia vacinurilor antigripale. Ambele activitati au fost prioritare pentru Programul Global de Gripa al OMS inca de la inceputul lui in 1947.
INFECTAREA OMULUI CU VIRUSII DE GRIPA AVIARA
In mod normal virusii gripei aviare nu afecteaza si alte specii decat pasarile si porcii. Prima infectie cu un virus de gripa aviara inregistrata la om a aparut in Hong Kong in 1997, cand tulpina de tip H5N1 a cauzat boli respiratorii acute la 18 persoane, dintre care 6 au murit.
Infectia la oameni a coincis cu o epidemie de gripa aviara, cauzata de aceeasi tulpina, la populatia de pasari domestice din Hong Kong.
Investigatiile izbugnirii epidemiei au stabilit ca sursa infectarii oamenilor a fost contactul direct cu pasarile afectate. Studiile efectuate ulterior la nivel genetic au aratat virusul a trecut direct de la pasari la oameni. Transmiteri s-au inregistrat si la lucratorii de asistenta medicala, dar nu au cauzat boli acute.
DE CE O PREOCUPARE IN MOD SPECIAL PENTRU H5N1
Din cele 15 subtipuri de virusi gripali, H5N1 este o particularitate din mai multe motive. H5N1 se modifica rapid si are tendinta de a dobandi gene de la virusi infectand si alte specii de animale. Abilitatea sa de cauza boala acuta la oameni a fost confirmata. Mai mult, studiile de laborator au demonstrat ca acest virus are o patogenitate ridicata si poate cauza boli acute oamenilor.
APIDEMIILE DE GRIPA: POT FI ELE INDEPARTATE?
Dupa modelele precedente, epidemiile de gripa se asteapta sa apara, in medie, de trei patru ori intr-un secol, cand un nou subtip de virus apare si se transmite usor de la o persoana la alta. Oricum incidenta epidemiilor de gripa este imprevizibila. In secolul al 20-lea, marea epidemie de gripa dintre 1918-1919, care se estimeaza ca a cauzat moartea a 40-50 milioane de oameni in intreaga lume, a fost urmata de epidemii in 1957-1958 si 1968-1969.
Expertii considera ca o alta epidemie de gripa este inevitabila si prosibil iminenta.
Cateva masuri pot reduce riscurile sanatatii publice globale, riscuri ce pot aparea din mari izbucniri de patogeni H5N1 de gripa aviara la pasari. O prioritate este aceea de a opri raspindirea epidemiilor la pasarile domestice. Aceasta strategie reduce posibilitatea expunerii omului la virus. Vaccinarea persoanelor cu un risc major de expunere la pasarile domestice infectate, folosind vaccinurile existente eficiente impotriva tipurilor de gripa intilnite la oameni, pot reduce probabilitatea infectarii oamenilor cu gripa aviara.
In timp ce OMS si membrii retelei mondiale pentru supravegherea si controlul gripei, impreuna cu alte agentii internationale, pot ajuta cu multe dintre aceste activitati, succesul opririi riscurilor sanatatii publice depinde si de capacitatea epidemiologica si de laborator a tarilor afectate si de compatibilitatea sistemelor de supraveghere deja existente.
Desi toate aceste masuri pot reduce probabilitatea aparitiei unui tip epidemiologic, intrebarea daca o alta epidemie de gripa poate fi indepartata ramane fara un raspuns cert.
CURSUL SI TRATAMENTUL CLINIC AL CAUZURILOR DE GRIPA AVIARA DE TIP H5N1 LA OM
Informatiile publice legate de cursul clinic al infectiei cu gripa aviara de tip H5N1 la om se limiteaza la studiile cazurilor inregistrate in 1997 in Hong Kong. In timpul acelei izbucniri pacientii prezentau simptome de febra, dureri in gat, tuse si, la cateva dintre cazurile fatale, disconfort respirator acut de tipul pneumoniei virale.
Medicamentele antivirale, unele folosite atat pentru preventie cat si pentru tratament, sunt eficiente impotriva formelor virusului gripal de tip A, in special la adultii sanatosi si copii, dar au si unele restricti. Unele dintre aceste medicamente sunt scumpe si proviziile sunt limitate.
De asemenea, si experienta in producerea vaccinurilor antigripale este importanta, in special pentru ca in compozitia vaccinurilor se fac modificari de la an la an pentru a se conforma modificarilor virusilor la deformarile antigenice. Cu toate acestea este nevoie ca la 4 luni sa se produca un nou vaccin, in cantitati importante, capabil sa ofere protectie impotriva unui nou subtip de virus.
